Cred foarte mult că fără o cultură a reușitei la clasă nu se produce învățare. Dar nici cultură a reușitei nu poți avea dacă nu investești în dezvoltarea emoțională a elevilor. Mai jos am scris despre șase activități pe care le-am făcut și care au dat roade în clasa mea.

• Cum se simt emoțiile

Încă din clasa pregătitoare am discutat cu elevii despre ce sunt emoțiile și le-am dus cartonașe colorate cu fețe pentru exemplificare. Însă pentru a înțelege mai bine ce sunt, la fiecare emoție i-am întrebat cum cred că se simte, dacă o simt mai degrabă la nivelul inimii, la nivelul stomacului sau în întreg corpul. Apoi, când la clasă am avut diferite situații (am celebrat ceva, am fost la primul nostru spectacol pe o scenă adevărată, a trebuit să ne luăm rămas bun de la un coleg), discutam despre ce și cum simte fiecare. Le-am spus mereu copiilor că toate emoțiile sunt bune, dacă știm ce să facem cu ele.

• Cercurile de reflecție

Convocam cercurile de reflecție atunci când în clasă izbucneau conflicte mai puternice, care aveau nevoie să fie discutate. Aveam un semafor realizat din carton, pe care îl foloseam pentru a vorbi – lua cuvântul cine avea semaforul în mână. Îi încurajam pe elevi să spună cum se simt în acel moment, cum s-au simțit în timpul consumării conflictului – fie că erau implicați, fie că nu – sau ce ar fi putut face diferit. În timp, copiii au reușit să verbalizeze în cadrul acestor cercuri de reflecție: „Eu vorbesc urât când sunt furioasă”, „Nu pot să lucrez când e gălăgie în clasă” sau „Eu am nevoie de o îmbrățișare când sunt tristă pentru a mă simți mai bine”.

• Poveștile terapeutice

Le-am spus copiilor foarte multe povești despre emoții și cum reacționează oamenii în diferite situații din cauza (sau datorită) emoțiilor. De ajutor în conturarea poveștilor mi-a fost cartea 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți, scrisă de George W. Burns. Vă recomand să o citiți atât pentru acest subiect, cât și pentru faptul că în carte autorul ne spune să creăm propriile povești.

• Ajută-i pe copii să găsească soluții

Cel mai greu de gestionat sunt emoții negative. Așa că le-am explicat ce pot face pentru a se simți mai bine în momentele când resimt furie sau tristețe, punând accent pe ideea că nicio emoție nu este rea, ci trebuie să învățăm cum să ne raportăm noi la ea. Cei de la Twinkl au câteva soluții foarte faine.

• Leul, țestoasa și bufnița

Am găsit pe Mânuțe pricepute un material tare interesant despre cum acționăm când suntem furioși, unde erau prezentate trei tipologii: leul – îi atacă pe ceilalți, țestoasa – nu spune nimic, bufnița – analizează soluția și se gândește la posibile soluții. La început am dezbătut studii de caz, iar apoi am trecut la situații punctuale din clasa noastră și i-am întrebat pe copii cum au acționat ei în situațiile respective și ce soluții ar fi putut găsi. Copiii sunt foarte creativi și de multe ori ne spun soluții practice care se potrivesc perfect situațiilor de la clasă.

• Creează o cultură a dezvoltării emoționale

Nu am oprit niciodată dezvoltarea emoțională după ora de Dezvoltare personală, ci am readus în discuție subiectul emoțiilor ori de câte ori a fost nevoie. Am oprit ore de română sau matematică pentru a discuta despre emoții, le-am creat spațiu elevilor pentru a vorbi atunci când se simt triști sau supărați. Am dus la clasă „pauza de luat o gură de aer”, în care elevii pot ieși în timpul activităților afară dacă se simt agitați și nu se pot concentra. I-am învățat să facă exerciții de respirație, la care revenim aproape zilnic. Am vorbit despre momente în care eu m-am simțit fericită, tristă sau furioasă, astfel încât să înțeleagă fiecare emoție în parte și s-o identifice atunci când o simt și ei.